Nu a fost seara pe care Oilfriends și-ar fi dorit-o. Două meciuri, două înfrângeri, șapte goluri primite și doar patru marcate, dar, dincolo de cifre, au fost două partide care au spus o poveste mult mai complicată decât o simplă serie de rezultate.
În fața lui Prime Team, liderul neînvins al campionatului, Oilfriends a intrat pe teren conștientă că urmează una dintre cele mai dificile confruntări ale sezonului. Gazdele au început în forță, au urcat liniile și au apăsat încă din primele secunde. Pressing-ul lui Prime Team a fost sufocant, iar Oilfriends a rezistat doar trei minute. A venit deschiderea scorului, iar un minut mai târziu tabela arăta deja 2-0. Pentru orice echipă, un asemenea început putea însemna începutul unui dezastru. Pentru Oilfriends, însă, a fost momentul în care meciul trebuia luat de la capăt. Bleu-albaștrii au început să răspundă. Au apărut atacurile, au apărut spațiile și, mai ales, au apărut acele momente în care se putea simți că partida nu era pierdută. Tactica pregătită pentru acest duel începea să funcționeze, iar Oilfriends a reușit să reintre în joc printr-un gol care a venit tocmai de la cel de la care poate te-ai fi așteptat cel mai puțin. Portarul Marian Băluță a urcat, și-a încercat șansa și a trimis mingea în poarta adversă: 2-1.
La pauză, Oilfriends era încă în meci și, poate mai important decât atât, era încrezătoare că planul de joc fusese unul bun. Prima repriză demonstrase că liderul putea fi pus în dificultate, iar diferența de pe tabelă nu reflecta în totalitate ceea ce se întâmpla pe teren. După pauză, Prime Team a lovit din nou. Viorel Lungu a făcut 3-1, iar mai târziu Mihai Lolescu a stabilit scorul final: 4-1. O nouă înfrângere, dar, paradoxal, din acest meci Oilfriends a plecat și cu ceva ce nu poate fi trecut în dreptul niciunui clasament: respectul adversarului.
În fața unei formații care domina campionatul și care venea după o serie impresionantă de rezultate, Oilfriends a fost singura echipă care a reușit să-i pună probleme reale, iar uneori, într-un sezon lung, există și astfel de seri. Seri în care tabela spune 4-1, dar terenul spune o poveste ceva mai nuanțată; o mulțumire de sine că mica noastră formație s-a luptat de la egal la egal cu minifotbaliști de meserie, care trebuie stimați și felicitați.
Numai că povestea nu avea timp să se oprească. După confruntarea cu Prime Team, Oilfriends a trebuit să intre din nou pe teren. Urma partida cu Pădurarii DT. Oboseala se simțea, iar minutele acumulate începeau să-și spună cuvântul. Cu toate acestea, Ollie a început din nou bine. Andrei Mareș a deschis rapid scorul și părea că Oilfriends poate transforma seara într-o revenire. Numai că, într-un singur minut, totul s-a întors. Pădurarii au egalat și, aproape imediat, au trecut în avantaj. Mai mult decât atât, portarul advers a reușit să înscrie chiar din propria poartă, cu mâna. Oilfriends era la pământ. Pe hârtie, locul ocupat de Pădurarii DT în clasament nu sugera că urma să fie o formație capabilă să creeze asemenea probleme, dar minifotbalul are urâtul obicei de a ne reaminti că cifrele nu joacă niciodată singure, iar ieri seară, cifrele nu au vorbit. Au vorbit oamenii, au vorbit picioarele obosite, au vorbit nervii, au vorbit ambiția și dorința de a nu abandona.
Timp de 33 de minute, Oilfriends a alergat după egalare. Minute lungi, în care mingea a fost căutată, atacurile au fost construite și fiecare secundă părea să apese tot mai greu pe umerii bleu-albaștrilor. Până în minutul 39. George Ghiță a pornit o fază care avea să rămână printre puținele momente de lumină ale acelei seri. A urmat combinația cu Andrei Mareș, iar Cosmin Pănea a primit mingea în poziția ideală. Finalizarea cu piciorul stâng a trimis mingea în plasă: 3-3. Oilfriends revenise. După tot efortul, după două meciuri consecutive, după oboseala care se acumulase, Ollie reușise să scoată din nou capul deasupra apei, dar minifotbalul nu oferă întotdeauna finaluri corecte. La ultima fază a meciului, o greșeală în defensivă a făcut ca acel punct să dispară. Pădurarii au lovit decisiv, iar fluierul final a găsit Oilfriends învinsă cu 4-3. Două meciuri. Două înfrângeri. Și o a treia înfrângere consecutivă pentru Ollie. Poate că, privite strict prin prisma rezultatelor, au fost două partide de uitat, numai că Oilfriends nu este construită doar din tabele, clasamente și cifre, ci este construită din oameni și din povești, iar aceasta este una dintre serile care, peste ani, va fi povestită altfel.
Vom spune că am întâlnit liderul și, chiar dacă am pierdut, i-am câștigat respectul. Vom spune că, obosiți după un meci greu, am intrat imediat în altul. Vom spune că am condus, am fost întorși, am căzut, ne-am ridicat, am egalat în minutul 39 și apoi am pierdut în ultima fază. Și poate că, peste ani, nimeni nu va mai ține minte exact câte puncte aveam atunci în clasament, dar își va aminti seara. Pentru că și înfrângerile fac parte din poveste, iar povestea Oilfriends merge mai departe.
